Toți cunosc faptul că Partidul Comuniștilor a boicotat așa-numitele alegeri prezidențiale. Noi și acum continuăm să fim pe poziția că ele au fost anticonstituționale.

Noi, comuniștii, nu putem să nu ne indignăm că, în timpul campaniei electorale, nici unul din candidați n-a declarat necesitatea readucerii Moldovei în spațiul constituțional. Acest important element nu-l conține nici programul candidatului învingător la alegeri. De aceea, și de acum înainte vom insista asupra faptului că, fără întoarcerea la normele constituționale, este imposibilă nu numai depășirea consecințelor capturării statului de către grupările oligarhice și mafiote, ci și dezvoltarea normală a țării în ansamblu. Iată de ce la momentul dat, dar și în viitor, noi o considerăm și o vom considera pe Maia Sandu ca încă un președinte neconstituțional al Republicii Moldova.

Aceasta e cauza din care PCRM nu poate aprecia totalurile alegerilor din punct de vedere juridic: președintele ales este la fel de neconstituțional, ca și cel precedent.

În schimb, avem tot dreptul să le analizăm din punct de vedere politic și al rezultatului practic.

Deci, al doilea tur al alegerilor prezidențiale a constatat înfrângerea lui Igor Dodon. El a pierdut alegerile cu un rezultat rușinos. În acest context, cu certitudine putem afirma că rezultatul final constatat de Comisia Electorală Centrală înseamnă nu atât victoria Maiei Sandu, cât catastrofala înfrângere a lui Dodon. În timpul celui de al doilea tur al alegerilor, prin votul lor, alegătorii au demonstrat un convingător spirit protestatar. Acesta e un final firesc al dubioasei căi a respectivului carierist, trădător, om corupt și intrigant. Devenind „cal de poștă” al oligarhilor, Dodon a trădat încrederea alegătorilor pentru „culioacele negre” ticsite cu dolari și euro.

Și asta s-a întâmplat nu acum, ci în îndepărtatul an 2012, când Dodon a trădat Partidul Comuniștilor. Vrem să-i amintim candidatului învingător că partidul nostru l-a criticat în cel mai dur mod pe Dodon, dar și PSRM, chiar și în timpurile când Dodon a salvat guvernarea AIE, – din a cărei componență făcea parte și Maia Sandu –, votându-l pe Nicolae Timofti. PCRM a continuat să-l demaște pe acest iuda și atunci când Maia Sandu se afla împreună cu el în aceeași coaliție.

Procesul de înseninare a minții oamenilor a durat multă vreme. Dar, până la urmă, asta s-a întâmplat! Ochii li s-au deschis, așa încât ei au văzut lucrurile în adevărata lor lumină. Și l-au pedepsit pe Dodon pentru îngâmfare, obrăznicie, fățărnicie, lăcomie și neghiobie. Pentru un politician, o asemenea situație e ca și o sentință.

În general, nici nu ți se învârtește limba să vorbești despre Dodon ca despre un politician. El a fost un funcționar destul de bun, un șurubaș al mașinii birocratice, de la care se cerea stăruință și punctualitate. Dar adevărat politician, exponent al intereselor societății sau, cel puțin, a unei părți a societății, el așa și nu a devenit. Pe dânsul l-au captivat interesele egoiste – bani, călătorii, case, mașini, terenuri de pământ. Pe toate acestea el în mod șiret le numea „valori tradiționale”. Și acest fapt e pasibil de pedeapsă. Cum se spune, ulciorul nu merge de multe ori la apă…

Noi considerăm plecarea lui Dodon de pe scena politică ca un fapt inevitabil. Și depinde doar de voința politică a actualei conduceri a țării dacă el o va părăsi pentru totdeauna și în cătușe.

Astăzi nu e deloc simplu să ne dăm seama la ce am putea să ne așteptăm de la Maia Sandu în ipostaza de șef de stat. Programul ei electoral este extrem de vag și lipsit de concretitudine. Principala lui teză a fost lupta împotriva corupției. Ce-i drept, una din lozinci, – „Vom curăți președinția de corupție” –, a redus această luptă până la perimetrul aparatului prezidențial. Și asta în timp ce corupția a pătruns în toate sferele vieții noastre atât pe verticală, cât și pe orizontală.

Lupta împotriva corupției este o prioritate importantă. Dar am vrea să aflăm mai detaliat cum anume va lupta dumneaei împotriva acesteia. De asemenea, ar fi bine să aflăm ce măsuri planifică Maia Sandu să realizeze în economie, sfera socială, sfera sănătății, sfera educației. Cum va contribui dumneaei la consolidarea statalității Moldovei? Și dacă nu se vor resimți relațiile ei „speciale” cu Bucureștiul asupra suveranității țării. În ce mod se va desfășura procesul de reglementare a diferendului transnistrean? Nu se va ciocni oare de provocări societatea noastră polietnică, în care se vorbește în mai multe limbi? Și ce loc vor ocupa în lista de priorități ale politicii externe relațiile cu Rusia și cu alte țări din CSI?

Primele declarații făcute de Maia Sandu după alegerea sa referitor la aceste probleme delicate și complicate sunt precaute și verificate. Dar noi cunoaștem cât de mult se pot îndepărta politicienii de promisiunile lor. Dodon, care n-a îndeplinit nimic din ceea ce a promis, este cea mai elocventă dovadă.

Mai Sandu a învins la alegeri nicidecum datorită capacităților sale practice și politice. Ea a învins doar pentru că l-a avut în calitate de adversar pe un imbecil îndrăgostit de sine, ca Dodon.

Doar de ea depinde dacă va reuși de bună seamă să devină președinte nu pentru o mână de fanați sau pentru anturajul său apropiat, ci pentru toți cetățenii țării.

Iar pentru asta, în opinia noastră, pentru început, ea trebuie să facă doi pași importanți.

Primul: să insiste asupra revizuirii deciziei Curții Constituționale adoptate în martie, 2016 la dictarea lui Plahotniuc în interesele lui Dodon. Asta o poate face însăși Curtea Constituțională. Asta se poate face printr-un referendum.

Țara trebuie să se întoarcă în câmpul juridic și constituțional. Fără asta, Maia Sandu nu are și nici nu va avea dreptul să vorbească despre legitimitatea sa în calitate de șef de stat și nici despre legalitate în țară.

Al doilea: să contribuie la dizolvarea actualei componențe a Parlamentului, care deloc nu corespunde alegerii făcute de cetățenii țării. Doar alegerile parlamentare noi în organul legislativ îi vor permite Moldovei să aibă un Parlament legitim și capabil de activitate.

E necesar ca Maia Sandu să facă acești doi pași nu pentru a-și întări poziția sa în funcția de președinte. Acești doi pași sunt necesari țării și poporului Moldovei, pentru a dobândi posibilitatea de a trăi și a se dezvolta conform Legii.

 

Comitetul Central al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova

17 noiembrie, 2020