Fostul președinte al Republicii Moldova, liderul PCRM, Vladimir Voronin, a ținut un discurs în plenul Parlamentului din legislatura a XI:
«Stimați colegi deputați!
Aă vrea să mă adresez mai întâi alegătorilor. De ce? Pentru că ei ne-au ales pe noi în acest Parlament.
Deci, stimați alegători! Anume dumneavoastră ați încredințat fiecăruia din noi mandatul de deputat și astfel datorită votului dumneavoastră sîntem obligați să slujim intereselor Țării și a dumneavoastră.
Da, stimați colegi deputați! Noi cu toții suntem slujitorii celor care ne-au ales, slujitorii poporului multinațional al Moldovei.
Alegătorii noștri sunt diferiți, iar poporul e unul. Dar speranțele și visele tuturor cetățenilor sunt aceleași.
Să fie îndestulați cu toate cele necesare pentru viață în țara lor, să fie stăpâni în casele lor, să poată asigura viitorul familiilor lor.
După 12 ani de experimente inumane asupra oamenilor, societatea moldovenească și-a epuizat și resursa materială, și resursa morală necesară pentru supraviețuirea ei.
Moldova de bună seamă se află în pragul unei catastrofe naționale – sociale, economice, demografice și ecologice. Aceste crize au luat amploare în regim de timp real.
Și chiar în această secundă încă un grup de cetățeni pierzându-și speranța de a-și găsi acasă un loc de lucru care să le poată asigura existența, traversează frontiera de stat a țării, plecând în lume se prea poate pentru totdeauna.
Chiar acum, în această secundă, cineva și-a încheiat viață, dar nu s-a născut nimeni,ca să completeze golul rămas în urma lui.
Chiar acum, în această secundă, am rămas încă fără un sat.
Chiar acum, în această secundă, societatea a făcut încă un pas spre disperarea în masă a cetățenilor și deziluzia lor în însăși ideea statalității moldovenești.
S-o spunem de-a dreptul: prin definiție, statul nu poate să-i deziluzioneze pe oameni. Pe oameni îi aduc la disperare și pierderea încrederii într-un viitor bun cei de la guvernarea statului, clasa politică.
Face oare să ne mirăm de deznădejdea și deziluziile cetățenilor noștri, dacă cei de la guvernare mai mult de un deceniu s-au comportat față de ei ca niște ocupanți, jefuind țara, bătându-și joc de oameni, fără a-i cruța pe toții, bătrâni, copiii abia apăruți pe lume? Ca recunoștință pentru voturile pe care alegătorii ni le-au oferit, suntem obligați să schimbăm dezastruoasa situație, să facem tot ce ne stă în puteri ca să nu-i dezamăgim din nou.
Eu demult am perceput în mod adecvat noțiunea de putere în țară. Puterea în țară sunteți dumneavoastră. Puterea în țară este și opoziția. Adică, noi. Doar și dumneavoastră, și noi am fost aleși de același popor. Cel care vorbește în diferite limbi, cei cu diferite viziuni despre viață, dar, cu toate acestea, suveran și indivizibil. Ne-a ales pentru ca să muncim întru binele lui și al țării. Anume să muncim, nu se ne ocupăm de problemele personale.
Să muncim, nu să ne aruncăm în lupte fără nici un fel de reguli. De astfel de jocuri societatea e sătulă până în gât. Oamenii nu mai pot suporta incapacitatea noastră de a ne uni eforturile și a activa în comun, de a ajunge împreună la compromisuri, la soluționarea celor mai stringente și complicate probleme. Oamenii s-au săturat de îndreptățirile celor de la putere pentru nereușitele lor. Oamenii așteaptă de la reprezentanții lor în Parlament vești cu adevărat bune și rezultate pozitive.
Cu voia sau fără voia noastră, în această campanie electorală și noi, și dumneavoastră am contribuit la divizarea societății.
Am făcut asta, fiind împinși de strategiile electorale, direcționate spre mobilizarea adepților noștri. Dar alegerile s-au încheiat și acum e timpul să «adunăm pietrele». Cu alte cuvinte, acum suntem obligați să-i unim pe oameni, deoarece doar prin consolidarea societății e posibil să fie rezolvate problemele țării, să fie relansată economia și deschisă calea spre dezvoltare și progres.
E timpul să oprim stupidul război politic.
Cândva, într-un interviu am spus că mi-aș dori să ajung până la acea zi, când în coaliția guvernantă vor fi toți cei 101 deputați din Parlament. Acesta e un vis. Dar un asemenea vis nu poate fi decât un ideal politic.
Am rămas în țară o mână de oameni și cu fiecare an numărul nostru devine tot mai mic și mai mic. Și dacă îi vom ațâța pe cei rămași în țară unii asupra altora, îndreptățind asta prin niște idei smintite, cum ar fi, bunăoară, oportunitatea politică sau geopolitică, nu vom fi iertați de alegători.
Să nu înțelegeți că ne-am dori să fim aliații dumneavoastră. Noi nu avem nevoie de asta. Și nici dumneavoastră. Ați câștigat destule voturi ca să puteți guverna, la fel cum și noi ca să controlăm în modul cel mai riguros și dur fiecare pas pe care îl veți face, pentru a propune alte soluții. Dar există și chestiuni în care am putea găsi puncte de contact.
Noi suntem dispuși să participăm la elaborarea și adoptarea programelor menite să reanimeze producerea în domeniul industriei, să stimuleze dezvoltarea agriculturii, să reanimăm satele. Și asta deoarece suntem convinși că economia dezvoltată pe seama străinilor, pe transferuri de peste hotare, pe cerșirea de credite și granturi nu are sorți de izbândă.
Noi suntem gata la orice discuții raționale și vom vota proiecte capabile să lichideze inegalitatea socială și diferențierea socială a păturilor societății noastre.
Noi suntem gata împreună cu dumneavoastră să luptăm în cel mai activ mod împotriva catastrofei demografice și a celei ecologice, care s-au abătut asupra țării noastre.
Dar principal este faptul că noi propunem tuturor să ne încadrăm în procesul de elaborare a unei noi Constituții a Republicii Moldova.
Din momentul când a fost declarată independența Moldovei, au trecut 30 de ani. În acest răstimp s-au schimbat multe. Au apărut noi fenomene, care nu puteau fi reflectate în textul Legii Fundamentale. Pe lângă asta, în ultimii ani Constituția a fost transformată în servitoare a puterii. Sub presiunea regimului corupt, Curtea Constituțională a introdus în textul ei 22 de modificări, neavând nici un drept să facă acest lucru. Fiecare din respectivele modificări a fost un act de violență săvârșit asupra regimului constituțional și statal.
Oricât de straniu ar părea, dar, dacă e să apreciem situația din punct de vedere juridic, eu am fost ultimul președinte legitim al Republicii Moldova, deoarece la baza alegerii așa numiților președinți se află hotărârea impusă de regimul oligarhic și adoptată de 5 membri ai Curții Constituționale.
Crearea unei Adunări Constituționale cu atragerea reprezentanților clasei politice, a cercurilor de experți științifice, ai societății, ai diferitelor grupe sociale și etnice, sunt sigur, va contribui și la apropierea unor poziții diametral opuse ale partidelor politice concurente, și la elaborarea unor formule care să fie puse pentru mulți ani înainte la baza noului contract social care, prin esența sa, este, de fapt, Constituția.
Iar adoptarea unei noi Legi Fundamentale printr-un referendum național va deveni o bună temelie pentru consolidarea societății, pentru formarea națiunii civice moldovenești și va pune capăt speculațiilor în jurul unor anumite prevederi ale actualei Constituții.
Noi cu dumneavoastră putem crea o posibilitate unică de a introduce în textul Constituției parametrii sociali de bază ai dezvoltării umane; prevederi care să declare diversitatea etnică, culturală și lingvistică principalele resurse ale existenței Republicii Moldova. În sfârșit, noi putem să consfințim în Constituție garanții clare pentru locuitorii din regiunea transnistreană a țării noastre.
Pe toate acestea noi suntem gata să le facem împreună cu dumneavoastră.
Iar acum despre ceea ce nu suntem dispuși să facem.
Noi vom împiedica dur adoptarea oricăror acte normative care ar înrăutăți situația cetățenilor țării, chiar dacă acestea ne vor fi dictate de către instituții străine.
În centrul politicii noastre totdeauna se va afla Omul cu problemele și grijile lui.
Noi ne vom împotrivi oricăror încercări de a leza drepturile tuturor grupurilor etnice, inclusiv în ceea ce privește folosirea limbii de comunicare interetnică.
Și principalul: noi în cel mai principial mod vom lupta împotriva oricăror tentative de a prejudicia sau a pune la îndoială identitatea și statalitatea moldovenească.
În anul 2001, partidul pe care am onoarea să-l conduc a obținut la alegeri 71 mandate de deputat și majoritate constituțională. Atunci, situația în țară era chiar mai proastă decât cea de astăzi. Noi am făcut multe pentru a îndreptăți înalta încredere acordată de către oameni, deoarece niciodată nu am perceput puterea ca un premiu. Am perceput-o doar ca o colosală responsabilitate. Anume prin asta se explică faptul că am reușit să facem multe.
Veți reuși dumneavoastră să faceți față acestei responsabilități și să îndreptățiți încrederea oamenilor – vom trăi și vom vedea. Indiferent de scepticismul meu, totuși, aș fi vrut să reușiți. Pentru că, repet, și noi, și dumneavoastră am fost aleși de acelaș popor. Așa că, în ultimă instanță, nu contează cine va reuși să facă viața lui mai bună, mai îmbelșugată.
Noi, desigur, suntem diferiți. Dar aș vrea să cred că ne unește dragostea față de Patria noastră, față de Moldova noastră.
Mi-aș dori ca anume acest sentiment să fie pus la baza activității actualului Parlament.
Să fie într-un ceas bun!»
Комментариев нет