Anul care se încheie a fost unul din cei mai grei și complicați în istoria omenirii.

Cele două decenii ale secolului XXI au trecut ca și cum pe neobservate. Dar sfârșitul celui de-al doilea deceniu a fost de o asemenea natură, încât va rămâne pentru totdeauna în memoria populației planetei. Anul 2020 poate fi numit cu toată fermitatea un hotar. Un hotar despre care încă multă vreme vom vorbi „până la el” și „după el”.

2020 a fost anul în care a predominat frica, durerea și moartea. Pandemia coronavirusului n-a cruțat pe nimeni, atacând toate continentele și statele planetei. Nimeni nu a fost pregătit pentru a o înfrunta. Lumea a încremenit în fața ei. Carantina planetară – îndeosebi la începutul său – a schimbat modul obișnuit de viață al oamenilor, a dezechilibrat relațiile interstatale și interpersonale, a provocat o criză social-economică nemaivăzută.

Însă, chiar și pe fundalul acestei depresiuni generale, Moldova s-a prezentat ca o țară absolut nepregătită pentru o situație excepțională.

Deceniul de degradare economică, distrugerea continuă a tuturor sistemelor vitale ale statului și societății, hoția obraznică, precum și corupția atotcuprinzătoare au agravat nespus de simțitor starea de lucruri din Moldova.

Situația s-a complicat și mai mult din cauza faptului că, în urma „alegerilor artificiale”, la cârma țării au ajuns populiști incompetenți, cinici și nemernici profesioniști. Parlamentul ales în baza sistemului mixt trișat al lui Plahotniuc, așa-numitul „președinte” neconstituțional Dodon, trup din trupul sistemului mafiot și uzurpator, Guvernul de „cumetri” format de președinte și Parlament s-au dovedit a fi incapabili să facă față durelor provocări ale anului 2020 – de la situația creată de pandemie până la înspăimântătoarea secetă care a năpădit Republica Moldova.

Însăși natura acestei guvernări bazate pe corupție nu presupunea și capacitatea de a reacționa în mod adecvat la situații excepționale. O guvernare bazată pe corupție are cu totul alte scopuri și obiective. Mai întâi, politicienii îi corup pe alegători, plătindu-le niscaiva leuți pentru fiecare vot, iar după aceea fără nici o rușine îi jefuiesc de miliarde de lei timp de patru ani. Corupția omoară cu adevărat. În sensul direct al cuvântului. De asta am avut posibilitatea să ne convingem pe tot parcursul anului 2020, care mai e cu noi zile numărate.

Moldova e unica țară care a fost închisă într-o carantină drastică. Nici oamenilor, nici business-ului nu li s-a acordat nici un fel de ajutor. Oamenii pur și simplu au fost lăsați în voia sorții, ei văzându-se nevoiți să se descurce fiecare cum poate. Pentru a-i înjosi și mai mult pe cetățeni, pentru încălcarea regimului de stare excepțională ei au fost sancționați cu amenzi excesiv de mari, fără a se ține cont de faptul că populația noastră dispune de venituri mizere.

Economia istovită de anii de jefuire sistematică a ajuns într-o stare de stagnare totală, fapt care a stopat încasările bugetare. Modelul economic speculativ de servicii și-a demonstrat defectele prognozate pentru cazurile de situații excepționale. Practic, în aceeași clipă, toată populația aptă de muncă din țară a devenit șomeră, fiind lipsită chiar și de posibilitatea de a pretinde la infimele indemnizații de șomaj. În întreaga lume statele au elaborat în regim de urgență și au implementat măsuri menite să-i sprijine pe cetățeni și pe agenții economici. Dar nu și în statul Republica Moldova. S-a descoperit că în Moldova nu există nici un fel de „fonduri de stabilizare”. În țara în care doar conform datelor oficiale a fost furat un miliard de euro, prin definiție nu pot să existe careva fonduri de stabilizare.

Impotența organizatorică a guvernării a provocat un colaps total. Sistemul educațional așa și n-a reușit să-și modifice activitatea în baza instruirii la distanță. Aflându-se în carantină, bătrânii singuratici așa și n-au primit careva ajutoare din partea sistemului social. Sistemul sănătății se menține pe linia de plutire în exclusivitate pe seama eroismului și devotamentului față de datoria profesională a lucrătorilor medicali, dar și forțele lor au ajuns la limită. De la începutul pandemiei, Moldova ocupă un loc de frunte în toate antiratingurile – de la numărul de infectați depistați la un milion de oameni în situația unui număr mizer de teste efectuate și până la nivelul mortalității. S-au pomenit neprotejați înșiși lucrătorii medicali care luptă cu infecția pe prima linie. Conform indicelui de infectare a medicilor, asistentelor medicale, a personalului auxiliar, Moldova de asemenea ocupă unul din primele locuri în lume. Astăzi putem considera că posibilitățile sistemului medical din țară s-au epuizat. În spitalele din Chișinău nu mai sunt paturi libere pentru bolnavi. Cea mai mare parte a oamenilor infectați se tratează acasă, fără a beneficia de o asistență medicală calificată. Tot timpul acesta guvernarea a mințit, asigurându-ne că situația este ținută sub un control total. Dar imediat după alegeri, când campanie electorală a luat sfârșit și a dispărut necesitatea de a-i prosti pe alegători cu diferite minciuni, Guvernul a constatat că sistemul medical s-a prăbușit.

Guvernarea s-a dovedit incapabilă de a curma speculația, de a pune frâu creșterii prețurilor la mărfuri de prima necesitate – de la pâine și crupe de griș până la măști medicale și medicamente. Mai mult decât atât, există dovezi serioase ale faptului că unii reprezentanți ai clasei politice, inclusiv deputați în Parlament, se îmbogățesc pe seama crizei pandemice, vânzând populației cuprinse de panică produse alterate, materiale dezinfectante și medicamente cu prețuri fabuloase.

Cu mare regret, îngrozitoarea nenorocire care s-a abătut asupra tuturor așa și n-a reușit să consolideze societatea moldovenească în fața acestui pericol, iar societatea n-a fost capabilă să se solidarizeze cel puțin pentru a supraviețui.

Am ajuns la alt domeniu – la politică. În tot timpul acesta, cei de la guvernare îi montează pe cetățeni unii împotriva altora, folosind vechea formulă antică „Împărțiți și stăpâniți”. Ei pun în pericol sănătatea oamenilor, îi adună la mitinguri electorale, la întrevederi și marșuri. Astfel, ei au provocat o creștere a cazurilor de îmbolnăvire, impunându-i pe oameni să se prezinte la secțiile de votare în timpul alegerilor anticonstituționale. În urma celor două tururi ale alegerilor președintelui neconstituțional, în țară am avut mii și mii de cetățeni infectați, precum și noi morți.

Rezultatul acestor alegeri, inventate în 2016 de Plahotniuc pentru a-și păstra propria piele, ar putea pretinde să fie principalul total al anului care mâine-poimâine se încheie. Rușinoasa înfrângere a trădătorului, fățarnicului și coruptului Dodon, care a transformat funcția de președinte, dar și propria persoană în această ipostază într-o anecdotă reprobabilă și absurdă, ar putea deveni un sfârșit simbolic al epocii de un deceniu a guvernării oligarhice, a capturării statului și a uzurpării puterii. Dar nu vor deveni. Și asta deoarece Maia Sandu, aleasă ca președinte al țării la aceste alegeri „pandemice”, este un produs anume al acestei epoci a lui Filat, Plahotniuc și Dodon. Ea e încă un „președinte” neconstituțional și incompetent, care în 2016 a acceptat regulile de joc propuse ei de regimul mafiot.

Nu există nici o îndoială că, odată cu alegerea Maiei Sandu în această funcție, necazurile Moldovei nu se vor termina, ci doar se vor agrava. Și asta se va întâmpla din cauze atât obiective, cât și subiective. Cauza obiectivă constă în faptul că statul moldovenesc nu e capabil să se dezvolte în mod normal, deoarece la fundamentul lui se află o Constituție denaturată, care, în ultimii ani, în repetate rânduri a fost a fost violată.

Țara în care Legea Fundamentală s-a transformat într-o servitoare a regimului este condamnată.

Cauza subiectivă constă în faptul că viziunile politice ale Maiei Sandu sunt incompatibile cu independența și suveranitatea țării. Sandu este unionistă, purtătoare a unei concepții liberale, care inevitabil o va împinge spre promovarea unei politici externe cu un singur vector cu transferarea treptată a Moldovei sub o administrare externă. Cu aceste caracteristici, în cazul în care la alegeri în calitate de concurent l-ar fi avut nu pe Dodon, care în cei patru ani de președinție s-a făcut de râs și s-a compromis definitiv, ea nu ar fi avut nici o șansă de a învinge.

Cea mai mare tragedie a poporului moldovenesc și cel mai trist rezultat nu numai al anului 2020, ci și al întregului ultim deceniu pierdut de țară a devenit alegerea între un om corupt și fățarnic și o unionistă lipsită de profesionalism.

Într-o asemenea situație, pe orice ai alege, inevitabil alegi un rău. Și acesta e un însemn al unei evidente degradări nu numai a sistemului politice, ci și a moralei umane.

Actualul Parlament, în care pe parcursul unor luni numărate grupuri mari de transfugi au schimbat câte trei partide, este o confirmare clasică a acestei degradări.

Toți cei care s-au aflat la guvernarea țării în ultimii zece ani au transformat definitiv politica într-o ocupație imorală. Și în ea nu există acei „oameni buni”, pe care Maia Sandu i-a promis societății. Sunt șacali nesățioși, care mănâncă și mortăciuni, sunt jefuitori cinici, care îi pradă pe cei pe cale să moară, dar oameni onești nu mai sunt. Actualele alianțe înjghebate spre sfârșitul acestui an – Dodon cu Șor și transfugii, Sandu cu stâlpii regimului lui Plahotniuc, Filip și Candu, – aceasta e o sentință nu numai pentru figuranții acestor uniuni monstruoase. Aceasta e o sentință pentru Republica Moldova.

Principala concluzie pe care trebuie s-o tragem totalurile acestui an de coșmar, 2020, constă în următoarele:

Nici unul din politicieni, nici una din formațiunile politice care, într-un fel sau altul, au stabilit modalitatea desfășurării lucrurilor în societate atât pe parcursul anului 2020, cât și a întregului ultim deceniu, nu au dreptul moral să rămână în politica activă. Ei trebuie să devină acuzații unui proces judiciar al Tribunalului Poporului. Fără drept de apărare.

Totodată, principalul criteriu poate fi doar unul: dacă te-ai aflat la guvernare pe parcursul acestor zece ani, ai acceptat regulile de joc ale mafiei politice, ai participat la alegerile prezidențiale neconstituționale, ai împărțit portofoliile, ai participat la ședințe în Parlament sau Guvern – după asta nu mai ai dreptul să te ocupi de politică. Cu complici la nenumărate crime împotriva statului nu este posibil să fie construit un stat normal, nu este posibil ca țara să fie readusă în spațiul legal, nu este posibil să fie impusă respectarea legii.

Fără o asemenea lustrație totală, care nu-i va cruța nici pe Dodon, nici pe Sandu, nici pe Filip și nici pe toți acoliții lor, nu este posibil ca țara să fie direcționată spre dezvoltare, nu este posibilă asigurarea unui viitor pentru țară. Acesta e tocmai cazul când sistemul vicios de relații în interiorul puterii, între guvernare și societate e necesar să fie distrus până la temelie. Cel puțin pentru ca să fie curățat spațiu pentru următorul pas. Anume așa putem face posibil acest următor pas, pe care e neapărat să-l facem, dacă ne dorim cu adevărat ca starea de lucruri din țară să se schimbe în bine.

 

Vladimir Voronin
decembrie, 2020