Astăzi ne aflăm în situația de apariția căreia comuniștii au prevenit societatea în timpul campaniei electorale: așa-numitele alegeri prezidențiale nu numai că n-au stabilizat situația social-politică din țară, ci au și agravat criza politică în mod considerabil.

 

Ambii președinți neconstituționali existenți la momentul dat în Moldova depun eforturi pentru declanșarea unei noi faze a confruntării, periculoasă prin faptul că ar putea crește în proporții îngrijorătoare.

 

Unul din acești președinți – Dodon – nu este capabil să plece cu demnitate, altul – Sandu – nu e capabilă să vină omenește.

 

Scandalurile și haosul din Parlament, protestele de proporții în fața edificiului Parlamentului în perioada carantinei legată de pandemie – toate acestea sunt consecințele unei iresponsabilități enorme, pe care o demonstrează societății moldovenești stupefiate ambii participanți la competiția anticonstituțională numită „alegeri prezidențiale”. Cum se spune, unul nu-i mai bun decât celălalt.

 

În pofida numeroaselor problemele nesoluționate, a stării de criză în care se află economia noastră, a proporțiilor tot mai mari de infectare cu Covid-19 și a multor altor probleme stringente, cel care pleacă în mod rușinos, Dodon, a înjghebat în Parlament o coaliție informală din socialiști, din ortacii lui Șor și dezertorii din fostul Partid Democrat și n-a găsit nimic altceva mai bun decât să pună la cale trecerea Serviciul de Informație și Securitate din subordinea președintelui țării sub controlul Parlamentului. Ca un copil supărat, care, fiind alungat de la grădiniță pentru comportamentul urât, plecând, ia cu dânsul jucăriile și olița…

 

Dar și reacția doamnei Sandu la această inițiativă e complicat s-o apreciezi ca una adecvată. În loc de examinarea acestor și a multor altor probleme în Parlament și la masa de negocieri, dumneaei și-a chemat adepții să iasă la proteste. Ca și cum ar fi uitat că vreun an și jumătate în urmă, în timpul așa-numitei mari revoluții antioligarhice, pe valul „nunții” de coaliție a PSRM și a blocului ACUM, i-a transmis personal lui Dodon controlul asupra SIS-unlui.

 

Așa sau altfel, protestele publice împotriva trecerii în altă subordine a serviciilor speciale e ceva de tipul know-how, e un nonsens. În linii mari, cetățenilor de rând ai țării în general le este indiferent cui sunt subordonate aceste servicii. Principalul e ca acestea să-și facă datoria în modul cuvenit.

 

Probabil, anume asta e și cauza din care, până la urmă, mitingul desfășurat în fața edificiului Parlamentului a fost nu atât antidodonist, cât rusofob, axându-se nu atât pe problemele ce țin de controlul asupra SIS-ului, cât asupra celor lingvistice. Situația se explică prin faptul că Dodon, dormitând în fotoliul de președinte al țării timp de patru ani, „s-a trezit” doar atunci când s-a pomenit silit să-l părăsească. Anume atunci el și-a amintit că a promis „să facă ceva” pentru populația vorbitoare de limbă rusă. Rezultat al „deșteptării” lui și a fracțiunii socialiștilor au devenit proiectele de legi cu privire la statutul limbii ruse, precum și proiectul cu privire la readucerea în grila de emisie a posturilor de televiziune ruse a emisiunilor cu tematică informativă și politică, elaborat de Partidul „Șor”.

 

Asta s-a făcut la un timp deloc potrivit și asta pune și mai multe paie pe focul confruntării civile ce s-a proiectat după recentele alegeri. În țară mai este în vigoare Legea cu privire la funcționarea limbilor, pe care corupta Curte Constituțională în frunte cu unionistul Alexandru Tănase, fiind manipulată de Plahotniuc, a recunoscut-o „învechită”. Proiectul de lege al socialiștilor presupune pentru limba rusă același statut – limbă de comunicare interetnică – stabilit în această lege, care a fost adoptată în anul 1989. Altfel spus, socialiștii n-au propus nimic nou. Și dacă-i așa, care e motivul și rostul vâlvei declanșate? Legea există! Dacă doriți – votați-o din nou. Și mai bine – obligați-i pe toți cei care sunt datori să respecte normele acestei legi să le respecte așa cum se cuvine.

 

Dar idiotismul „socialiștilor” și al învinsului Dodon nu-i scuză pe cei din avangarda adepților Maiei Sandu, pe unioniștii înveterați, pe naționaliști și provocatori. Toți acești oameni agresivi de teapa lui Nantoi, Grosu, Litvinenco și alți xenofobi au organizat în fața edificiului Parlamentului un adevărat sabat, care ca și cum a revenit în zilele noastre din siniștrii ani 1989-1891. După cum se cunoaște, atunci toate s-au finalizat cu războiul fratricid de pe Nistru, din care a rezultat separarea teritorială a țării și dezbinarea pentru mulți ani înainte a societății noastre.

 

De altfel, și situația din interiorul edificiului Parlamentului a fost nu dintre cele mai bune. Încălcând regulamentul, socialiștii, împreună cu ortacii lui Șor și dezertorii din „Petru Moldova”, au votat în regim urgent, în prima lectură, bugetul de stat, care prevede un deficit de mai mult de 14 miliarde de lei!

 

Iar părtașii noului „președinte” ales în mod neconstituțional nu pur și simplu au acaparat tribuna centrală, dar au și ajuns până la încăierări cu alți deputați, ba chiar și la deteriorarea bunurilor statului, bunăoară, ei au spart pupitrul de comandă instalat pe birou în fața președintelui Parlamentului. Acum doamna Greceanâi va fi nevoită să dirijeze activitatea organului legislativ din beciurile fabricii de vinuri de la Cojușna.

 

În perioada când se aflau în opoziție, și deputații PCRM au apelat la această formă de protest – blocarea tribunei centrale. Dar nu și-au permis mai mult decât atât!

 

De altfel, nici nu te poți aștepta la altceva de la oamenii care la 7 aprilie, 2009 au participat la prădarea și devastarea edificiilor Parlamentului și Președinției. Vom repeta: în anii care au trecut de atunci, ei n-au tras nici un fel de învățăminte. Asemenea personaje ca Nantoi și alții au rămas la nivelul mitingurilor naționaliste de la sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90, iar colegii lor mai tineri – la cel al pogromurilor din anul 2009.

 

Toate regrupările ce se fac acum în Parlament îți trezesc repulsie. Și asta deoarece ele – pe de o parte – se întreprind în scopul de a menține puterea, iar pe de alta – de a o captura. Care din alianțele ce se proiectează este mai odioasă – a socialiștilor cu ortacii lui Șor și transfugii din diferite partide sau a Maiei Sandu cu Pavel Filip și Diacov, pe care abia nu demult ea îi califica drept uzurpatori și acoliți ai lui Plahotniuc?! Timpul ne va arăta. Este evident însă că una nu e cu nimic mai bună decât cealaltă, la fel cum Sandu nu este cu nimic mai bună decât Dodon.

 

La fel este absolut evident că atât pentru Dodon, cât și pentru Sandu nu există nici interesele statului, nici problemele cetățenilor. Pentru ei principală este setea de putere. De dragul acesteia vor fi create cele mai imposibile, cele mai neverosimile, cele mai monstruoase combinații politice.

 

Dodon de acum ne-a demonstrat cum te poți desfăta în lenevie patru ani de-a rândul. Iar Maia Sandu, care le-a promis oamenilor marea și sarea, i-a asigurat că-i va face fericiți, că vom învinge virusul și vom scăpa de sărăcie, și-a început activitatea sa neconstituțională cu provocări deschise. Abia acum ea a început să vorbească despre alegerile parlamentare anticipate ca unica soluție de depășire a impasului în care se află țara. Până acum a vorbit doar despre căutarea unor „temeiuri legale” pentru întreprinderea unui asemenea pas.

 

Despre ce fel de legalitate poate să vorbească omul care a fost ales la cea mai înaltă funcție din stat cu încălcarea Constituției? Îndeosebi ținând cont de faptul că însăși Legea Fundamentală a fost denaturată la comanda lui Plahotniuc.

 

Ca rezultat, noi ne aflăm în fața pericolului unei coliziuni civile de mari proporții, pentru ieșirea din care s-ar putea să nu fie găsită nici o soluție bună.

 

Așa se întâmplă totdeauna când un stat trăiește și activează nu după lege și nu după cum indică însăși Constituția lui, ci conform dorințelor și intereselor unor politicieni depravați.

 

A fost rațional oare ca Moldova să fie implicată în alegeri prezidențiale anticonstituționale, pentru ca, în rezultatul lor, să ne alegem nu doar cu o răspândire pe scară largă a infecției virale, ci și cu o evidentă perspectivă a unei confruntări sociale de mari proporții?

 

Noi, comuniștii, în temeiul degradării moral-politice și ineficienței actualei componențe a organului legislativ, lucruri absolut evidente pentru toți cei ce nu închid ochii atunci când le văd, insistăm încă o dată asupra faptului că țara are nevoie de alegeri parlamentare anticipate. E la fel de necesară și revizuirea totală a Legii Fundamentale, care, în ultimul deceniu, a fost schimonosită în interesul escrocilor politici.

 

Constituția trebuie să dea un răspuns explicit la toate problemele referitoare la activitatea vitală a statului. Așa cum ne demonstrează ultimele evenimente, după multele experimente oligarhice și „operații chirurgicale” suportate de ea, Legea Fundamentală nu mai poate face față acestei funcții.

 

De asemenea e clar și următorul lucru: actualii guvernanți, la fel ca și opoziția „prezidențial-parlamentară”, rădăcinile căreia se trag din același stat capturat, nu este capabilă să rezolve cu succes o asemenea problemă.

 

 

Comitetul Central al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova

04 decembrie 2020