Mulți stimați cetățeni, colegi.
Orice țară care pretinde a fi una civilizată, de perspectivă își apreciază ca prioritate a activității — domeniul învățământului. Educația este pusă ca bază a viitorului statului, în formarea și creșterea capitalului uman. Insuficiența de cadre este un fapt greu de contestat. Acest lucru îl confirmă și conducătorii de instituții, din diferite sfere de producere din economia națională, acest lucru a fost menționat și de către prim-ministra Republicii Moldova în cadrul dării de seamă a Guvernului la 100 de zile. Vorbim una, dar de fapt aven cea ce avem!
În acest context aș vrea să aduc în prim plan doar câteva momente prevăzute în proiectul bugetului pentru anul 2022. Referindu-mă la cifrele statistice aș vrea să înțeleg și să fie pe înțelesul tuturor cât de reale sunt cifrele statistice și cât de veridic exprimă ele situația reală sau au într-o bună parte un caracter manipulator de fațadă? De exemplu, pentru anul 2022 alocațiile sunt planificate de aproximativ de 13,7 milioane lei, sau 20,9% din cheltuielile bugetului de stat, iar în anul 2021 alocațiile au constituit suma aproximativă de 12,6 mln. lei, ce este egal cu 21,9% din cheltuielile bugetului de stat, deci noi vorbim despre micșorarea părții cheltuirilor pentru educație în structura bugetului de stat? În așa caz, eu consider că am dreptul moral să constat că învățământul, educația nu se regăsesc printre prioritățile activității Guvernului PAS. Dar luând în considerația că examinarea proiectului dat este doar în prima lectură, consider că autorii trebuie să facă o analiză mai amplă care să țină cont de necesitățile reale a educației, a învățământului, a opiniilor celor vizați, adică a personalului didactic.
În această privința vreau să vă comunic că personal am avut întâlnire cu conducători de instituție de învățământ din mun. Chișinău în care profesorii sa-au expus prompt asupra acestor probleme.
Următorul moment, care la fel nu știu cum să-l tratez, ca o realitate sau ca un moment manipulator? Și anume: sar părea că avem o creștere planificată a salarizării cadrelor didactice, dar de fapt această creștere nu poate îndreptăți capacitatea de cumpărare a salariului față de creșterea galopantă a prețurilor curente. ”Or, majorarea propusă de autorul proiectului a valorilor de referință 5,6 %- 5,9% este insuficient în condițiile în care prețurile medii de consum, doar în perioada a 10 luni ale anului 2021 au crescut cu 8,29% urmând să crească până la finele anului reieșind din majorarea tarifelor la resurse energetice care vor afecta putere de cumpărare a populației în ansamblu.” Cred că ați înțeles că aceasta nu este doar părerea mea.
Mai departe și mai greu — situația de insuficiență acută în asigurarea cu cadre didactice se va adânci, deoarece ea este alimentată cu o abordare inefectivă și neechitabilă a salarizării. Consider că în alte condiții exodul cadrelor nu ar avea așa amploare.
O altă nuanță a acestui aspect îl redă un proverb rus «не хлебом единым жив человек», care în opinia mea vorbește despre faptul că profesorul are nevoie nu doar de lucruri materiale, consum, dar și de alimentare intelectuală. Mă întreb pe mine și vă întreb și pe DVS. care ar fi sursa din care profesorul și-ar abona o revistă de specialitate, ar cumpăra o carte artistică, sau literatură specială, care iar ajuta la creșterea performanței individuale – care este o cerință imperativă a profesiei?
Și o ultimă îndoială, atunci când noi vorbim de atâtea necesități, atâtea neechități, atâtea neajunsuri de unde să luăm capacități pentru a înțelege creșterea considerabilă a salariilor la președinte, la aparatul președintelui, a miniștrilor, a deputaților, pentru a îndreptăți creșterea considerabilă a cheltuielilor la întreținerea instituțiilor sus numite. Și asta tot … în comparația cu nivelul salariilor profesorilor, dădacelor, medicilor, agricultorilor, angajaților în sfera deservirii, pe care cerințele CNSE ia ținuți în loc. Oare doar la atâta sunteți DVS capabili, după mulțimea de studii făcute peste hotare?
Vă simțiți comod în fotoliile din Parlament? Da poate tot așa cum se simte combainerul, vânzătorul, cetățenii noștri în ger și soare în câmp, profesorii și medicii în instituții ne dotate, alocuri neîncălzite?
Și în final cum vă simțiți voi cei care repartizați în așa mod bugetul, banii cetățenilor adunați cu atâta greu: plătiți prin impozite și taxe?